Viaţa este alcătuită din lucruri
triste, ce nu se pot înlătura. Sunt oameni atât de buni încât nici măcar
Paradisul nu mai are răbdare să-i aştepte. De aceea sunt luaţi dintre noi atât
de prematur. Un mare pedagog, Amos Komensky, spunea despre sufletul omului că
este o sămânţă în care, deşi nu există forma plantei, se află fondul ei, care
în anumite situaţii prinde rădăcini, creşte, formează ramuri, flori şi fructe.
Sufletul omului cuprinde lumea, tot aşa cum sămânţa cuprinde în ea plante.
Sămânţa cuprinde în ea numai posibilitatea dezvoltării unei plante, dar
sufletul omului putinţa cunoaşterii lumii. Unele dintre aceste adevăruri le-a
cunoscut şi le-a împărtăşit şi elevilor săi doamna
prof. LAURA MUSCALĂ
1965 - 2015
Fiecare om se realizează în viaţă pe trei planuri, care nu se pot
inversa:prin propria lui fiinţă, prin faptele sale, prin urmaşii săi.
Vom respecta cultul său pentru discreţie şi o
vom evoca aşa cum a fost: bunătate nedezminţită, dăruire neprecupeţită,
modestie nefăţarnică, ardere lăuntrică, jar de credinţă neetalat, dar prezent
asemenea suavului parfum de floare. Laura are nevoie de rugăciunea noastră. Ea
are nevoie de neuitarea noastră. Laura va rămâne cu noi atâta timp cât noi ne
amintim de ea cu drag. Şi memoria nu uită niciodată. Ne place să credem că a
rămas ca un reper moral pentru mulţi tineri.
Prin actul creator, profesorii nu
mor niciodată!
Dumnezeu să o aibă în paza Lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.