Pelerinajul religios este
căutare și experiență a sensului sacru al existenței. El are motivații multiple
și semnificații spirituale profunde când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinajul
la o mănăstire care adăpostește o icoană făcătoare de minuni sau sfinte moaște este de multe ori una
dintre dorințele pelerinilor care vor să experimenteze practic trăirea
duhovnicească într-un asemenea loc.
Săptămâna Școala
Altfel a fost un bun prilej pentru o călătorie spirituală. Interesați să participe
au fost elevi din clasa a X-a D, împreună cu diriginta lor, prof. Monica Tămaș
și un grup de elevi din clasa a XII a D, interesați de trăirea și exprimarea
învățăturii creștine.
Obiectivul
principal al excursiei a fost pelerinajul la Mănăstirea Bixad, o mănăstire de
călugări , situată pe un deal din comuna Bixad, la 10 km nord-vest de
Negreşti-Oaş. Este cel mai vestit loc de
pelerinaj din zonă, atracţia mănăstirii fiind “Icoana Maicii Domnului făcătoare
de minuni”care se păstrează acolo.
Elevilor li s-au prezentat date despre mănăstire și
despre icoana făcătoare de minuni.
Mănăstirea a fost ctitorită la sfârşitul sec. XVII ,
în jurul anului 1689, de arhimandritul Isaia (fost călugăr grec ortodox în
Mănăstirea “ Sf. Pavel “ – Athos) şi a fost terminată în 1700, fiind pustiită
un an mai târziu când Isaia “convertit la legea Romei a fost ucis“ (St. Metes,
1936). Biserica actuală, construită din piatră şi cărămidă în 1771, a fost
restaurată între anii 1978 şi 1980, în ultimii ani fiind construite mai multe
anexe. În anul 1948, Mănăstirea Bixad a fost închisă. După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a
Maramureşului s-a cerut oficial Sfântului Sinod să aprobe reînfiinţarea
Mănăstirii de la Bixad ce funcţionează canonic începând cu data de 1 ianuarie
1991, cu statut de mănăstire de călugări.
Dacă până în 1989 au fost înfăptuite
minuni legate de icoana Maicii Domnului, acestea au fost omise din documente
sau pur şi simplu au fost bine ascunse de ochii celor curioşi, în perioada de
după Revoluţia din 1989 au fost consemnate două minuni.
În primul caz menţionat în
documentele mănăstirii este vorba despre un credincios din Săbişa (judeţul
Maramureş). Întâmplarea a avut loc în 1996. Bărbatul în cauză, invalid la pat
de peste 7 ani, a fost dus la mănăstire în ajunul sărbătorii Sfintei Maria şi
aşezat lângă icoana acesteia. După ce a înnoptat lângă icoană, a doua zi
dimineaţa bărbatul s-a ridicat din pat şi a putut să umble.
A doua minune ce este
atribuită icoanei de la Bixad a fost consemnată 9 ani mai târziu, în 21
septembrie 2005. În acest caz este vorba despre un bărbat din Bocicoiu Mare
care a fost diagnosticat de medici cu cancer în fază terminală. Pacientul a
fost externat însă soţia acestuia nu s-a resemnat ci s-a dus la Bixad pentru a
se ruga la Icoana Făcătoare de Minuni. Oamenii spun că nu au trecut nici două
săptămâni şi bărbatul s-a vindecat complet, uimindu-i şi pe medici.
Pelerinajul a avut și scopul
consolidării sentimentelor de credință, dragoste și respect față de Dumnezeu și
valorile creștine, rugăciunea în comun, comunicarea și comuniunea, dezvoltarea
orizontului de cunoaştere prin îmbinarea cunoştinţelor studiate la orele de
religie, geografie, istorie, literatură cu specificul cadrului natural şi cu
regiunile străbătute.
Un alt popas s-a făcut și la Muzeul Țării Oașului din
Negrești Oaș. Aici elevii au putut vedea
o lume plină de autentic și de tradiții, tradițiile părinților și ale
bunicilor noștri, o lume în care poveștile
prind viață și ne demonstrează unicitatea locurilor. Piesa de rezistenţă
a Muzeului, înfiinţat în 1966, a fost biserica de lemn din satul Lechinţa care
datează din prima parte a secolului XVII.
Se remarcă casele din Cămârzana şi
Racşa, cele două case mono-celulare şi şura din Gherța Mică, poiata pentru oi
şi cămară afară din Bixad, coteţul circular din Negreşti-Oaș, casele din Racșa
și Moișeni. Alături stau două case moleculare din Gherţa Mică şi casa de olar
din Vama.
Un alt loc de popas a fost la o pensiune în
localitatea Luna Șes, o mică stațiune montană , unde elevii au luat masa și au
avut prilejul să socializeze și să petreacă câteva momente frumoase împreună.
Mai relaxați, mai încărcați
duhovnicește, ne-am întors spre casă , gândindu-ne să mai avem o experiență
frumoasă anul viitor în Săptămâna Școala Altfel, pentru că pelerinajul este un
memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea
minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni.
prof. Maria
Grațiela Omota
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.