30.10 - 01.11.2017
„Lumea
este o carte, dar dacă nu călătoreşti ca să o descoperi, citeşti o singură
pagină"
( Sfântul Augustin)
Prof. coordonatori proiect: Pop Alina Natalia, Nan
Lavinia, Nan Natalia
Participanţi:
- elevi ai claselor a IX-a D, a X-a C şi a XII-a F de la
Colegiului Economic „Nicolae Titulescu” Baia
Mare, însoţiţi de prof. Natalia Nan şi Alina Natalia Pop
- elevi ai clasei a IX-a B de la Colegiul Naţional „Mihai
Eminescu” Baia Mare, însoţiţi de prof. Lavinia
Nan
Obiective:
- vizitarea unor obiective culturale şi turistice din
patrimoniul ţării;
- cunoaşterea unor cetăţi, mănăstiri, case memoriale şi a
istoriei acestora;
- promovarea unei conduite şi a unei morale în spiritul
tradiţiilor româneşti;
- promovarea valorilor culturale şi geografice
PRIMA ZI – obiective:
MĂNĂSTIREA DUMBRAVA, a fost ridicată în numai un an
şi jumătate şi rivalizează cu cele mai celebre aşezăminte de acest fel din
ţară. Părintele Teodor Crişan, ctitorul locaşului, a reuşit această performanţă
cu sprijinul financiar al jucătorilor din echipa naţională de fotbal a
României. În prezent, mănăstirea este ”casă” pentru copii orfani, bătrâni
suferinzi şi chiar mame care au nevoie de ajutor.
MONUMENTUL ,,CALVARUL AIUDULUI” e ridicat în cinstea
şi spre veşnica pomenire a martirilor prigoanei comuniste dintre 1947-1964. De
câţiva ani, în coasta lui veghează şi se roagă o mică obşte de tinere maici şi
surori, care prefac „Râpa Robilor” într-un loc de popas duhovnicesc şi de
vrednicie mărturisitoare. Aici foştii deţinuţi politici, câţi au mai rămas în
viaţă, vin în pelerinaj cel puţin o dată pe an, aducându-ne aminte de măreţia
şi bogăţia sufletească a unei alte Românii, încă vie sub aluviunile istoriei
recente şi încă dătătoare de speranţe pentru ziua de mâine.
Monumentul are în partea de
sus şapte cruci îngemănate, ce simbolizează unitatea în suferinţă pe care au
avut-o martirii, iar crucea cea mare de deasupra reprezintă ,,crucea neamului“
pe care ei au dus o în spate. Braţele crucii mari sunt puţin înclinate, fiecare
având câte o gaură ce reprezintă ochii suferinţei neamului românesc, ochi care
sunt îndreptaţi spre cer şi imploră mila lui Dumnezeu pentru români.
În interiorul monumentului, pe pereţii paraclisului,
de a lungul treptelor care conduc spre Sf. Altar, străjuiesc plăci de marmură
albă pe care sunt înscrise nume ale deţinuţilor martirizaţi la Aiud şi în alte
temniţe comuniste; pentru cei executaţi în închisoare, în faţa numelor s-a
trecut litera ,,e”.
MĂNĂSTIREA RÂMEŢ este unul
dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în
Munţii Trascăului, pe lângă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc
numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă
ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine. Se cunoaşte cu precizie că al
treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la
Crişul Alb în 1377. Acest element face din lăcaş unul dintre puţinele biserici
româneşti de piatră databile, poate, în secolul XIII.
Construită la scurt timp după
instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania (1715-1738), CETATEA
ALBA CAROLINA este cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip
"Vauban" din ţara noastră (mareşal francez Sebastien Le Prestre
Vauban) – după modelul de stea în 7 colţuri. Cetăţile bastionare de tip vauban
erau considerate imposibil de cucerit iar Cetatea Alba Carolina a fost supusă
cu succes acestui test de-a lungul istoriei. Şantul interior al cetăţii are o lungime
de 27 de metri. În România mai există cetăţi bastionare de tip vauban la
Oradea, Arad şi Făgăraş).
Între zidurile ei s-au
desfăşurat evenimente de cea mai mare importanţă pentru istoria poporului
român: epilogul răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784), Marea Unire a
Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.
A DOUA ZI
SIBIU
Visul oricărui român pasionat de ţara lui este să
ajungă măcar o dată în viaţă în oraşul lui Hermann.
Sibiul este unul dintre
cele 7 oraşe medievale fortificate începând cu secolul XIII pentru a preveni
invaziile tătare. Acestea au „botezat” şi denumirea germană a Transilvaniei
medievale – Siebenburgen: Bistriţa, Cluj-Napoca, Sebeş, Sibiu, Mediaş,
Sighişoara, Braşov.
Vedem: Turnul Sfatului, amintind de rolul pe care îl avea
acesta în cuprinsul celei de-a doua centuri de fortificaţii a Sibiului
medieval. Era situat în imediata apropiere a Primăriei (sfatului), fiind
utilizat pe parcurs atât ca turn de poartă, cât şi ca foişor de foc. Cum trecem
în Piaţa Mică, ne strecurăm pe faimosul Pod al Minciunilor şi ajungem în Piaţa
Huet, dominată de cea mai înaltă clădire din oraşul vechi: Biserica fortificată
Evanghelică.
CASTELUL DE LUT DIN VALEA ZÂNELOR, Porumbacu de Sus
Dacă ai visat vreodată la un loc desprins din basme,
atunci cu siguranță ți-ai imaginat Castelul de Lut din Valea Zânelor.
Aflat la
doar 40 de kilometri de Sibiu, acest castel cu formă neobișnuită, ce pare să fi
fost construit de hobiți, este realizat doar din materiale naturale.
Porumbacu de Sus – Sâmbăta de
Sus 40 km – ora 13
MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA, cunoscută şi sub denumirea
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un aşezământ monahal de
călugări. Iniţial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii
Domnului şi Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657, din iniţiativa
vornicului Preda Brâncoveanu.
Între anii 1696 - 1707 s-a construit o biserică
de zid, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu. Picturile murale
interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionaşcu şi Pană. Mănăstirea a
fost dărâmată cu tunul de generalul habsburgic Preiss în 1785, în timpul
răzmeriţelor religioase din Ardeal.
Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea
bisericii în anul 1926, iar sfinţirea a fost făcută în 1946, în timpul lui
Mihai I, Regele Românilor (al doilea ctitor al mănăstirii.), al cărui portret
îl putem vedea pictat în interiorul bisericii.
În primii ani ai comunismului din România, portretul
regelui fusese acoperit cu un strat de var, devenind invizibil, întrucât se
dorea ştergerea oricăror referiri la monarhia română silită să se exileze în
Lumea Liberă. Portretul Regelui Mihai I este din nou vizibil începând din
primii ani după accederea la putere a lui Nicolae Ceauşescu.
A TREIA ZI – 440 KM
Castelul BRAN
Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei
(1342-1382) la 19 noiembrie 1377 confirmă sașilor din Scaunul Brașovului
dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o
nouă cetate de piatră la Bran.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea
scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de
fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de
regalitatea maghiară către scaunul Brașovului.
În 1920, Consiliul Orășenesc
Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință
față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina
l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire
fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei
familii imperiale de Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naţionalizat şi
a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor
publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.
În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.
Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.
La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri
juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de
Habsburg. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va
administra tranzitoriu și în următorii trei ani. La data de 1 iunie 2009
castelul, cândva proprietate a Brașovului, intră pe deplin în posesia
moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta,
fiind astfel definitiv înstrăinat.
CETATEA RÂŞNOV este ansamblul fortificat situat pe
dealul calcaros aflat la sudul oraşului Râşnov din judeţul Braşov, unul din
cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi
structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe
locul fortificaţiei din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al
XIII-lea.
Cetatea Râşnov controla prin poziţia sa strategică
accesul în Transilvania dinspre Valea Râşnoavei. Dată fiind importanţa
trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost
supravegheat militar şi după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea
maghiară încredinţând fortificaţia de la Râşnov cavalerilor ordinului Sfintei
Cruci. Aceştia au fost subordonaţi fie comitelui secuilor, fie voievodului
Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran şi construirea cetăţii
Bran pentru protejarea vămii regale la sfârşitul secolului al XIV-lea, cetatea
Râşnov era prima fortificaţie lângă drumul Branului, după intrarea în
Transilvania.
În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a
vizitat cetatea Râşnov, pe care a trecut-o în administrarea comunităţii locale,
căreia i-a acordat rangul de târg.
POIANA BRAŞOV - prima menţiune documentară datează
din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au
urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs
de schi. Până în preajma lui 1950, staţiunea
s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilişoare sau
cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov, au loc Jocurile
Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern
hotel al sporturilor şi primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de
2.150 m. Urmează apoi alte şi alte amenajări şi dotări, care au adus Poiana la
înfățişarea pe care o cunoaştem astăzi.
BRAŞOV
- STRADA SFORII este localizată între străzile
Cerbului și Poarta Șchei. Existența ei este atestată în documentele din secolul
XVII ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Lățimea Străzii
Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai
îngustă stradă a orașului Brașov. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri,
reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval.
- CASA HONTERUS - s-a născut în anul 1498 marele
umanist sas Johannes Honterus. Fiul unui pielar de pe strada Neagră (a
tăbăcarilor), a devenit cel mai cunoscut personaj al Braşovului medieval.
Autorul primei hărţi a Transilvaniei, al cărţilor întitulate Gramatici Latine
şi Descrierea Lumii, întemeietorul
tipografiei şi şcolii superioare din Braşov, fondatorul primei mori de hârtie
din România a avut un bagaj important de cunoştinţe. S-a perfecţionat în şcoli
austriece şi germane, şi a devenit reformatorul bisericii săseşti. În 1544 este
ales de către magistratul oraşului prim preot al Braşovului. Cinci ani mai
târziu moare, şi este înmormântat în Biserica Neagră.
- BISERICA
NEAGRĂ - edificiu de secol XV, cunoscut iniţial sub numele de Biserica Sfânta
Maria, Biserica Neagră este cel mai reprezentativ monument de arhitectură
gotică din România.
SIGHIŞOARA
Amatorii de linişte aleg să-şi petreacă majoritatea
timpului la Biserica din Deal, evanghelică. Obligatoriu, aceştia abordează şi
celebrul pasaj „Scara Şcolarilor”, construită integral din lemn masiv, denumită
astfel deoarece imediat lângă Biserica din Deal, aproape de cel mai înalt punct
al cetăţii, a fost amplasat Liceul Teoretic Joseph Haltrich. Dacă luteranii
surprind în permanenţă prin arhitectura bisericilor, aceştia nu se lasă mai
prejos nici când vine vorba despre monumente funerare. Muzeul de istorie din
cetatea medievală a Sighişoarei ne prezintă, în fiecare dintre secţiile
tematice, aspecte dintre cele mai elocvente ale vieţii Evului Mediu. În Turnul
cu Ceas vedem obiecte utilizate de meşteşugari, mobilier specific, chiar şi
uneltele folosite în spitalul şi la farmaciile medievale.
Informaţii şi fotografii furnizate de prof. Natalia Nan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.