21 Martie –
Ziua Internaţională a Poeziei
Ce este poezia? Înger palid cu priviri curate, voluptuos joc cu icoane şi
cu glasuri... Poezia poate fi şi acel curcubeu multicolor care ne luminează când şi când
zilele. Dacă ne şi amintim de ea! O reîntoarcere la visare, la sensibilitate şi frumos, o evadare din
realitatea cotidiană.
Ziua Mondială a Poeziei sau World Poetry Day este 21 martie şi a fost instituită de către
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) în
anul 1999. Scopul pentru care s-a instituit această zi mondială a poeziei este acela de promovare a cititului,
scrisului, publicării şi predării poeziei în lume.
21 martie: Ziua Mondială a Poeziei... şi peste tot în lume au loc evenimente pe această
temă. În felul acesta se recunoaşte, implicit, că oamenii de litere şi cultură,
poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea
culturii şi spiritualităţii universale. Scopul principal al acestei acţiuni întreprinse
de UNESCO a fost şi acela de a sprijini diversitatea lingvistică prin
intermediul poeziei.
Cu această ocazie, Biblioteca C.E.N.T. vă invită la lectură. Poezia este cea mai bună
porţie de fericire pe stomacul gol!
Ludmila KLOCZA, bibliotecar
Sonet
Tu, tainică, curată Poezie,
Biserică cu porţi neîncuiate,
Tu neamurile gândurilor toate
Cu drag le laşi la pragul tău să vie.
Tot sufletul la poarta ta când bate,
Drumeţ slăbit, puterile-şi învie,
Îşi spovedeşte patimile ţie,
Şi ele-adorm de tine alinate.
Păcate vin sub bolta-ţi milostivă,
Tu le asculţi pe toate deopotrivă
Şi le opreşti neghina şi amarul.
Dar tu rămâi de-a pururea senină,
Căci nu-i pribeag ce-n faţa ta se-nchină
C-o lacrimă să nu-ţi spele altarul.
Biserică cu porţi neîncuiate,
Tu neamurile gândurilor toate
Cu drag le laşi la pragul tău să vie.
Tot sufletul la poarta ta când bate,
Drumeţ slăbit, puterile-şi învie,
Îşi spovedeşte patimile ţie,
Şi ele-adorm de tine alinate.
Păcate vin sub bolta-ţi milostivă,
Tu le asculţi pe toate deopotrivă
Şi le opreşti neghina şi amarul.
Dar tu rămâi de-a pururea senină,
Căci nu-i pribeag ce-n faţa ta se-nchină
C-o lacrimă să nu-ţi spele altarul.
(Octavian Goga)