Vineri, 29 martie a.c., la Muzeul
Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș s-a derulat a V-a ediție a
Simpozionului "Turism cultural, obiceiuri și tradiții", organizat de
Colegiul Economic "Nicolae Titulescu" , în parteneriat cu
Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și muzeul care a găzduit manifestarea. înscrisă
în CAERI 2019, poz. 1559, nr. 3016/2019, aprobat de M.E.N.
La secțiunile de concurs: ”Cea mai frumoasă şezătoare” şi ”Cel mai autentic costum popular” au
participat șase echipaje: Liceul Tehnologic "Someș" din Dej, Liceul
Tehnologic "Marmația" din Sighetu Marmației, Școala Gimnazială
"Vasile Berci" din Călinești, Liceul Teoretic "Emil
Racoviță", Școala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" şi Colegiul
Economic "Nicolae Titulescu" din Baia Mare.
Simpozionul
„Turism Cultural, Obiceiuri şi Tradiţii” şi-a propus să pună în valoare potenţialul creativ al
elevilor, determinându-i să se implice în culegerea de informaţii, prelucrarea
şi prezentarea acestora în mod cât mai original.
Juriul competiţiei
A fost o atmosferă deosebită, de sărbătoare! O
sărbătoare a tradițiilor care sunt duse mai departe de copii și tineri
îndrumați cu drag de dascăli inimoși.
În sufletul
satului găsim tradiții unice, printre care și inedita șezătoare. Se organizau
în serile lungi de iarnă, cu excepţia zilelor de marţi şi vineri, când nu se
torcea, a duminicilor și a zilelor de sărbătoare. Acestea au reprezentat
întâlniri ale femeilor din sat pentru a toarce lâna, cânepa, inul, a curăța
porumbul, a croșeta, a coase.
Însă, atmosfera șezătorilor nu se limita doar la
munca în sine. În cadrul acestora, fetele erau integrate în colectivitatea
femeilor, se cânta, se rosteau balade, ghicitori sau zicale, precum și jocuri
colective. Șezătorile aveau atât rolul de a implica tineretul în activități
tradiționale și a le transmite mai departe, dar, totodată, de a favoriza
întâlnirea acestora.
Gazda șezătorii era aleasă din timp, pentru a
preîntâmpina anumite aspecte care ar determina participanții să se sfiască de
la anumite aspecte ce țin de această tradiție. Camera trebuia să fie
încăpătoare, iar musafirii erau serviți cu mâncăruri tradiționale (sarmale,
plăcinte, gogoși, etc.), precum și cu vin sau țuică fiartă, fiind răsplătită de
musafiri prin muncă sau anumite bunuri materiale precum lemne de foc, făină,
zahăr, sau altele.
Din acest registru special al șezătorii fac parte și
urăturile specifice de șezătoare. Transmise prin viu grai, acestea reprezintă
expresii culturale unice ale tradiției populare românești. În cadrul unei
șezători descoperim urături specifice pentru fiecare moment al acesteia: urăturile
de început de șezătoare, prin care musafirii cer permisiunea gazdei, urători de
joc, urături rostite de fetele și feciorii din cadrul șezătorii, precum și
strigăturile și urăturile specifice momentului final al șezătorii.
Muzicanții, buni cunoscători ai obiceiurilor locale, interpretau melodii de joc.
Atmosfera
creștea în veselie și bună dispoziție. Toată lumea ieșea la joc,
până își rupeau opincile.
până își rupeau opincile.
La şezătoare, pe lângă poveștile despre viața satului, despre
oamenii și întâmplările din localitate, femeile ajungeau până în punctul de a
hotărâ cine cu cine se căsătorește sau care cupluri se vor despărți.
Foaie verde, mărgărit,/ Șezătoarea
am sfârșit.
La sfârșit de șezătoare /Să facem o horă mare!
“Tradiția adevărată e singura merinde sufletească”
spunea Liviu Rebreanu.
“Când aud de şezătoare
Joc ţărâna sub picioare
Când aud de zi de lucru
Mi se-ngreunează trupul!
Felicitări tuturor
participanților, elevi și dascăli deopotrivă!”
“Foaie verde, bob năut,
Timpul iute a trecut,
Am jucat şi am cântat,
Tare ne-am mai bucurat!
Foaie verde, trei grăunte
Vă dea Domnul sănătate,
Mult noroc și spor în toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.