COLEGIUL ECONOMIC „NICOLAE TITULESCU”
RECUNOSCUTPESTE OCEAN ŞI ÎN 2010
RECUNOSCUT
În perioada 24-25 martie 2010, Colegiul Economic „ Nicolae Titulescu” a participat la cea de-a 13 ediţie a Virtual Enterprises International New York. Echipa care a reprezentat cu cinste judeţul și Colegiul Economic a fost formată din: Prof. Aneta Carpov - director al Colegiului Economic „ Nicolae Titulescu”, prof. Mihaela Roşca - prof. coordonator firma de exerciţiu Your Secret S.A. şi elevii: Şeer Paula, Şandor Irina, Druţă Lorin. În cadrul târgului s-au derulat următoarele secţiuni de concurs: cea mai bună pagină web, cel mai bun catalog ,cel mai bun negociator şi cel mai bun stand. Participanţii au fost numeroşi – 140 de firme de exerciţiu de la nivel liceal şi universităţi din toate statele membre ale SUA, Canada, România, Germania, Austria, Bulgaria, Indonezia, Braziliaşi Islanda.
Pregătiţi temeinic , cu un înalt profesionalism şi spirit competitiv, echipa Colegiului Economic „ Nicolae Titulescu” a înregistrat o mare victorie reuşind să câştige premiul I la categoria „ cel mai bun stand”. Dintre toţi participanţii din cadrul târgului şi concursului, elevii noştri alături de profesorul coordonator au fost cei mai buni, dând dovadă de profesionalism, spirit de echipă , tenacitate şi voinţă de a câştiga. Au plecat de acasă cu gânduri măreţe şi cu speranţa că vor reprezenta numele ţării, al judeţului şi al liceului cu mândrie peste ocean. Şi au reuşit. Mare a fost emoţia tuturor atunci când, la premiere , în New York, s-a auzit numele Colegiului Economic „ Nicolae Titulescu” rostit de membri juriului, dar şi mai mare a fost emoţia şi bucuria, care nu se poate exprima în cuvinte, atunci când premiul obţinut a fost premiul I.
Felicitări tuturor, atât elevilor, cât şi dascălilor care i-au pregătit, dar în aceeaşi măsură şi părinţilor, fară de care acest vis îndrăzneţ nu s-ar fi putut materializa!
Prof. Mihaela ROȘCA
Peste ocean... în 2009
Călătoria noastră spre New York a început în noiembrie anul trecut, pe când eram în microbusul care ne aducea acasă de la Târgul Internaţional de la Bratislava. Printre sutele de cuvinte care se perindau de la unul la altul, s-a auzit şi următoarea întrebare: „Ce-ar fi să mergem la New York?“ La vremea aceea, această întrebare era de fapt ridicolă, cine ar fi îndrăznit măcar să se gândească la America, dar să şi ajungă acolo? Dar cine ar fi crezut totuşi că vom ajunge să vedem cu ochii noştri Statuia Libertăţii, care, apropo, e doar un bibelou mai mare.
Din noiembrie şi până în martie, am continuat să o scoatem la capăt şi am făcut toate eforturile să ajungem unde ne-am propus. Am ajuns la New York noaptea, nu se vedea mai nimic, numai luminile aeroportului. Am trecut şi de frontieră şi am mers repede, repede după bagaje; şi, spre bucuria noastră, nu a căzut niciun bagaj în ocean. După ce am zburat peste Atlantic atâtea ore, am fi vrut să zburăm până la hostel, ca să ajungem mai repede, dar erau ocupate toate avioanele. Până la urmă, am luat metroul, iar în final, am ajuns la hostel, ne-am pus capul pe pernă şi ne-am trezit a doua zi în New York City. Abia atunci am realizat de fapt unde suntem, mai ales când Nelly ne întreba: Ştiţi unde suntem?, iar noi, care credeam că se referă la stradă, îi răspundeam: Nu, după care Nelly zicea: În New York!!!!!!!! Ne-am luat, aşadar, repede harta metroului şi am plecat în cercetarea zonei. Acum se vedea într-adevăr New York-ul, cel de la telelvizor, în toate detaliile: gogoşi la toate colţurile, fast-food-uri peste tot, blocuri înalte (chiar foarte înalte), oameni binevoitori şi toate cele. Ne-am pregătit sufleteşte pentru târg şi în următoarea zi am mers să amenajăm standul. În momentul în care am păşit în imensa sală în care avea loc târgul, ne-am gândit: aici chiar o să avem de lucru, nu glumă... Bineînţeles că nici nu ne-am închipuit că va fi altfel, dar în momentul în care vezi, simţi, auzi, păşeşti, totul se transformă într-o altă lume. Ne-am pus deci pe treabă şi am amenajat standul, după numeroasele obstacole care au apărut pe parcurs. Cu standul terminat, am plecat la hostel şi am aşteptat nerăbdători ziua târgului. Ne-am trezit în zorii zilei, şi brusc, camera noastră s-a transformat într-un salon de cosmetică-coafură. Darius şi-a arătat măiestria pe capetele noastre, care au ieşit de-a dreptul operă de artă. După câteva ore de pregătire intensă, am ajuns şi la târg, unde am rămas mască: parcă era Sărbătoarea Castanelor într-o încăpere uriaşă. Lume multă, mişcare, viteză… înăbuşitor. Cele cinci ore cât a durat târgul a fost istovitor, n-am avut timp nici măcar să vizităm celelalte standuri; a fost nebunie curată. Am început să ne strângem lucrurile, când festivitatea de premiere a început… emoţiile creşteau tot mai mult, când, în sfârşit, ne-am auzit numele: „PC KAT, locul 10 pentru cel mai bun catalog.“ Asta da uşurare, după atâta muncă, am reuşit să ajungem între primii zece. Final mulţumitor pentru toţi, final la care Timea a adăugat: Hey, boys! Suntem în top 10! (deşi eram majoritatea fete).
Eliberaţi de stres, puteam să ne bucurăm acum de minunăţiile New York-ului şi puteam să ne lăsăm pe mâna fotografului nostru drag, Andreea. Am văzut imensa groapă unde erau Turnurile Gemene, Statuia Libertăţii, Empire State Building, magazinele de pe 7th Avenue şi nu numai. Pe urmă, am pornit către casă, am ajuns cu bine şi cu un vis împlinit. Am crezut, mai mult decât orice, că vom reuşi şi, iată, am reuşit. Nu încetaţi niciodată să visaţi!
Ioana BĂLAN● XII A